WIP

Menu

Li tri colonne de La Papa

di Saro Iori

La Barcunata 49

Chiovìa 'na notte fridda de jennaru

e alla fenestra mi trovài affacciàtu

'na notte dominata de lu vento

accumpagnata de li trone e lampi.
 

Chi bruttu tempo disse ntra de mia

e mi trovài di fronte a mia, affacciàta,

chija vecchia chi quasi, mai dormìa.

Tuttu coriùsu eo nci domandai:

 

a Caterini (La Posterara) tu non dorme mai?

A la domanda ija rispundìu:

ave du' uri chi mi rivighjài,

èrenu li quattru o poco cchiui.
 

Nu' bruttu tempo, tutta la notte o quasi, avia chiovùtu

ed eo gurdàva supa a Giomperranti

lu munti ch'è guardianu de Ddorìcu

duve frisca curre l'acqua a li funtani.

 

E ntra li tanti jiorne de calura

li rifriscàu li giuveni e l'anziani

non nc'ere paci supa a chiju munti,

parìa ca' ogni àrveru dicìa:

quantu este 'ngrata la fortuna mia

restài spoggiàtu ed'eo guardava fissi chiji rami

cercava lu movimento mu 'ntuìsciu,

lu vento tirava forte de levanti.

 

E l'acqua a la fenestra chiu sbattìa,

quandu a nu trattu ruppe lu silenzio

nu passu de "Pede-tozzolo",

chi de la chiazza, verso a mia venìa.

Ere lu zoccolijare de 'nu ciucciu,

chi accoppàtu cu' na' menza tila,

cu li ricchi vasci alla campagna jhia.

 

Arrède lu seguìanu du ' perzuni,

chi de lu ciucciu forze unu, ere patruni.
 

Erenu n'omo e 'na fimmena,

e l'omo, accoppàtu cu nu saccu,

come movia li passi

lu scrùsciu de nu scarpu si sentìa.
 

De l'atru pede cadìa mutu lu passu

corno si scarpu o taccu no' ndavìa,

la fimmena si stringìa ntra lu vancàli

a lupetto soe 'na creatura.

 

E mentre guardu verso lu levanti,

mi àccorgio ca gia l'arva trasperìa.

Mancava poco pemmu fade jiorno,

mentre lu passu de li campagnole

ormai luntanu, poco si sentìa.

 

Vidìstivu mi disse Caterini:

"Ah Mastru Rocco quanta miseria regna a stu paisi!"

Parìanu San Giuseppe e la Madonna

quandu si rifugiaru ntra l'Egittu

mu sàrvanu de la stragi lu Figghiolo.

E de sta miseria cu' ni sarva a nui

miseria, fami e malivestimente.

 

Li mammi preganu tantu lu Signuri

mu dormen u chiù a longo li figghiole.

C'appena si rivìgghianu cèrcanu pane

e duve pane pìgghianu li mammi

si ntra la sporta no restàu mujhica!
 

Mentre sento sonare la campana.

Este lu sono de lu matutìnu

e a nu ' trattu s'apre lu portu ni

e n 'esce 'ntulupàtu cu 'na sciarpa,

chijhu omo sagiu qual'è Vitu Tete.

 

Chi sempe cu ' nu 'nchinu de rispetto

àgura lu bongiorno e dice:

"eo vajiu! Ca la campana sona e Deo ni chiama.

Fà friddu! Ma ntra chijhu sacru loco

almeno mi caddìju cu' la fede,

pecchi la fede e lu vero foco!

Altri poesie di Saro Iori

Lu vicu

Li tri colonne de La Papa